“Si la Confiance est un art …Rare sont les artistes”
Ma gandeam deunazi la poezie, imi placea mult sa le-o zic dimineata devreme, iubitelor mele si am sa redau, rog doamnele si domnisoarele sensibile sa nu citeasca … o poezie, superba scrisa de un pribeag… o am de la Tatal meu si suna cam Asa… (intentionat am lasat la o parte punctuatia…):
Din flori sa-ti impletesc cununa
As vrea din flori sa-ti fac
Cununa
Pe strat de crini sa ma inspiri
Sa-ti cant in noptile de luna
Pe-o pajiste de trandafiri
Din mirt sa-ti cant
Romanta vietii
Si ochi tai senini si mari
Sa sorb nectarul tineretii
Sub strasini
De margaritari
Ti-oi pune dalii
In cosita
Si orhidee inrourate
Pe frunte flori de lamaita
Pe umeri
Si pe sani muscate
Pe bratele de nuferi albe
Infiripa-voi
Hiacint
Bujori si stanjenei
Si nalbe
Si chiparoase de argint
Ti-oi atarna pe sold
Lalele
Hortensii si “Nu ma uita”
Ca toate gandurile mele
Sa guste har
Din gura ta
In prag
Voi presara din vreme
In ritmul viersului sarac
Imaculate crizanteme
Si sangerande
Flori de mac
Din ciclamene si cicoare
Ti-oi impletii un cuib
Boem
S-adormi pe pat
De lacramioare
Cu gandul la acest poem.
Uitand de doruri si regrete
Si prinsi de-al dragostei fiori
Avea-vom crini
Si violete
Si poate si-un copil
Din flori …
