Traim intr-o lume cu DEFLATIE ascunsa
Poate gresesc, poate nu. Dar, tot mai mult imi intaresc convingerea unei deflatii partiale insa reale, pe pietele monetare mondiale. Statele care nu se vaicaresc, ca niste “babe ploate” anunta constant si economistii “observatori” dintre care fac si eu parte, raman in mod perpetuu consternati de scaderile ratelor dobanzilor de politica monetara ale bancilor centrale.
Ca sa ma inteleg, am cautat definitia deflatiei, din nou, nu stiu a cata oara!?
Si uite, una care imi place: „Deflaţia este un fenomen economic care reprezintă opusul inflaţiei, caracterizat prin scăderea preţurilor bunurilor şi serviciilor. Acest fenomen are consecinţe asupra unei economii naţionale la fel de grave ca şi inflatia. El poate fi determinat, în principal, prin reducerea masei monetare şi a creditului. Potrivit lui Barro,[necesită citare] deflaţia reprezintă o scădere a indicelui general al preţurilor într-o perioadă de timp. Deseori, deflaţia este cauzată de o reducere a ofertei de bani sau de o restrângere a creditului. Deflaţia poate fi de asemenea cauzată de o restrângere a cheltuielilor, fie din partea guvernului, fie din partea agenţilor economici, sau a investiţiilor dintr-o economie. Deflaţia are de multe ori ca efect creşterea numărului şomerilor, întrucât cererea de bunuri şi servicii în economie scade, pe fondul deficitului de lichidităţi.”
Link: http://ro.wikipedia.org/wiki/Defla%C5%A3ie
Ingeniozitatea creatorilor de “bani noi” a ajuns la limita, fondurile de investitii, hedge-urile, brokerii off-shore parca nu mai fac fata, real, la necesarul de bani si se injosesc zilnic cautand noi “surse”, te miri pe unde pe aceasta planeta. De curand am fost “tatonat” de un broker offshore, cu sediul in Japonia, cu capital investitional englez, fiind sfatuit sa investesc pe piata americana, cumparand actiuni la o companie de stat , ghici de care: chineza…
Decapitalizarea bursiera a companiilor din statele cu potential economic ridicat, fostele G7-G8 si extensiile lor, parca vine ca o reactie normala de reajustare a capitalului bursier in favoarea companiilor din Asia, zona cu cea mai mare crestere economica, din ultimii ani, asta pe de o parte. Iar, pe de alta parte disperarea este atat de mare dupa fonduri, incat parca nici razboaiele si praduirea economica a statelor perdante nu mai este de ajuns. Lumea sta intr-o disperare perplexa, in care agresivitatea se transfera de pe frontul de lupta, in razboaie economice – pe hartie, imi aduc aminte de o carte citita in studentie, scrisa de Philippe Labarde si Bernard Maris – Doamne, ce frumos e razboiul economic!
In spatele disperarii si a perplexitatii sta in fapt, incapacitatea de intelegere a fenomenului, eu cred ca traim o vreme a reajustarilor, a justei, dar “salbaticei” repozitionari a capitalului, acolo unde este, se produce, se construieste, se gandeste si se fac lucrurile bine.
Totodata sunt convins de faptul ca populatia globala, in genere este nepregatita si needucata, pentru vremurile in care traieste.
Statul ca formator principal, de caractere, nu facut decat sa amputeze in mod sistematic, simturile native, intuitia si libera initiativa, a creeat birocratii excesive, pentru a justifica existenta unei “armate fictive” de functionari, care nu trebuie sa faca decat, ce li se zice, 8 ore pe zi, cinci zile pe saptamana. Totul in virtutea unei protectii sociale mascate, si sunt convins, nenecesare. Incapacitatea de viziune a politicului, in factorul decizional. Eterna problema a directiei, avem directie, dar nu avem sens. Investii aiuristice, pur si simplu prostie. Prostia este un mai mare pericol decat coruptia. Coruptia nu isi gaseste locul langa inteligenta, ci doar cel mult, langa smecherie si atat. Si acest lucru a devenit un ingredient constant al fenomenului global.
Putem observa aceste lucruri cu ochiul liber, atata vreme cat stam detasati de miez. Pentru ca miezul lucrurilor se misca, economia mondiala sufera de boala “ browniana”, particulele se misca haotic, dar totul este intr-un mediu controlat. Inevitabil, exista dilatari si contractari ale mediului economic, acum traim o stare de contractie. Asadar, cred ca traim deflationist.
Capitalul atat de necesar, consumului, vietii de acum, in general, are caracteristici totale de opacitate, asa este si trebuie luat ca atare.
Criza mondiala se va dilata, in conditiile in care economia se va contracta constant, in urmatorii ani. Cred cu convingere in un nou val al crizei, in servicii si mai apoi in varful de lance al acestora, Asigurarile.
Solutia este simpla dezvoltarea zonelor independente economic, de normele si valorile capitalismului standard. Ele exista si sunt la tot pasul, langa noi.
Apoi, Doamne ajuta! Sa observam cu calm ce, va urma..
Audi, vidi, sile!
Reghin, 25 noiembrie 2009 Ec.Suciu Lucretiu Sorin
Intre Alba ca Zapada si cei mai multi pitci
Nu ma gandeam, decat odata, la cata ura viscerala pot sa constat in scena politica romaneasca. Idealismul insuflat in sistemul de educatie romanesc, prin programa supraincarcata de norme si reguli care, duc la necunoastere din prea multa informatie necesara asimilarii in decursul anilor de scoala, genereaza un efect de nulitate, devii nul in fata “valorilor” create peste noapte, tot mai multi pitici inunda ecranele pline de informatie vizuala culori, muzica si mesaje subliminale. Ieri seara, la o butelie de vin cu un prieten de-al meu – poet si filozof, in incercarea de a ne reaminti despre pledoariile falsei inocente, acesta a facut o afirmatie care mi-a intarit starea de perplexitate, “doar cei ce nu au nervul penibilului pot sa iasa la rampa fara frica”. Imi radeam in bot la ce mi-au vazut si auzit urechile in ultima perioada. Nu pot sa nu ii dau dreptate, buna cuviinta si educatia in Romania nu au valoare, poate nici in lumea asta, desi cred ca exista doar un mic defect al lumii defecte, intre vointa de a face si urmatorul pas, a face efectiv ceva. Ceva in ceea ce te pricepi cu adevarat, epoca brandurilor personale nu cred ca va apune niciodata.
Doar ca, in aceasta tara de la vis pana la implinirea lor poti sa iti iei in calcul linistit inca minim 2000 de km pentru a avea efect, asadar in Romania poti visa linistit, dar daca vrei sa iti vezi visul cu ochii, trebuie sa incerci implementarea lui cat mai departe, pacat. Un alt prieten, caruia banii ii stau bine in buzunare, si nu sunt putini, imi zicea scarbit, ca fiecare zi ce trece ii mai pune o caramida solida la decizia de emigrare. Interesanta optiune, asa zice realista si pragmatica pentru un om care stie si a stiut sa iubeasca, banul.
In politica marile miscari calculate din ultima vreme, ma duc cu gandul la Alba ca zapada si cei sapte pititci, din pacate nu il mai gasesc pe piticul Happy, cred ca a fost inlocuit in scena politica de “iepurasul cel nou”, cine intelege.. intelege.
Tendinta clara a marilor manipulatori si strategi politici am deslusit-o, cu un dram mare de falsa pudoare am sa incerc sa o reproduc, in tendinta de a fi cat mai acurat.
Marele public si judecator – masa de votanti, in genere oameni ce gandesc si simt pentru tara asta, suma marelui romanism este supusa riguros unui tratament de scarba, deziluzie si incertitudini. Asta dupa cum am vazut real la ultimele alegeri ii va conduce la decizia de a nu participa la actul electiv, stare intuita bine de staregii actualului presedinte ce a dus la decizia de a lansa un referenduum de imputinare a numarului piticilor din parlament.
Fac ce fac si laudJ), fara voie, luati-o ca pe o remarca…
Duceam la ideea de neparticipare, certa a unui procent colosal de potentiali alegatori la electiunile prezidentiale, doar astfel partidele – impotente de altfel de a se raporta real la necesitatile poporului, lipsa lor de viziune si mai ales de impact decizional, cu consecinte favorabile asupra viitorului apropiat si indepartat al tarii – vor putea sa isi mobilizeze aparatele de partid: membrii cu carnet, familiile acestora si in mica parte turismul electoral, o ipoteza fada de altfel, in a se bate deschis pe scena politica in a atrage voturi pentru candidatii lor oficial propusi.
Asadar ducem parte de circ, un circ inchis in cort, se bat doar mercenarii, generalii stau in spate si fac strategii, iar bucatarii ne gatesc sex neimplicat, un organ si atat, celalat trebuie nevoie mare sa ramana pasiv. Doar traim vremuri de criza…
Cu siguranta vom ingera multe tarate, laturi si aer, tot mai rarefiat, pentru ca intentia clara e de a se duce marele public pe cele mai inalte culmi ale disperarii… pana nu ne mai poate pasa de nimic…
Multumim frumos!
Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!
